Revista Crisia
Revista Crisia este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Stiinţifice din învăţământul Superior (CNCSIS), având codul 308, fiind catalogată în categoria C între 2008-2009, în categoria B+ în perioada 2010-2012, și categoria C în intervalul 2012-2020. Începând cu 2016 este indexată ERIH PLUS, iar din 2021 este indexată în Index Copernicus.
Revista Crisia este prezentă în colecțiile Bibliotecii Naționale a României, a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, precum și în cele a 34 de biblioteci publice, muzeale și universitare din România.
Revista Crisia nu solicită taxe pentru publicare.
Politică de acces, copyright, licență
Revista Crisia oferă acces deschis și direct cititorilor către articolele publicate, respectând principiul accesului liber la știință și cunoaștere.
Autorii sunt de acord ca revista Crisia să aibă dreptul de primă publicare a articolului trimis. Autorii au dreptul să publice articolul pe site-ul lor personal sau pe alte website-uri, făcând referire la prima publicare. Autorii păstrează dreptul de copyright asupra articolelor, fără restricții.
Crisia utilizează licența CC BY-NC-ND a Creative Commons. Prin urmare, alți utilizatori au dreptul să descarce şi să folosească articolul doar în cazul în care citează autorul și la revista în care materialul a fost publicat pentru prima dată. De asemenea, articolele pot fi copiate și distribuite, dar nu pot fi adaptate, remixate, transformate, traduse sau actualizate în niciun fel în care le-ar face derivate.
Copii ale articolului publicat în revistă pot fi utilizate numai în scopuri academice, nu şi în scopuri comerciale..
Istoricul Revistei Crisia
Crisia este publicaţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi l-a avut ca fondator pe prof. univ. dr. Sever Dumitraşcu. Anuarul orădean a cunoscut trei etape distincte în evoluţia sa: 1971-1983, 1984-1989 şi după 1990. În prima perioadă Crisia a fost exclusiv o publicaţie a colectivului secţieI de istorie, cu excepţia primelor două numere. Între 1984 şi 1989, prin desfiinţarea celorlalte reviste ale Muzeului, Biharea, a secţiilor de etnografie şi artă, și Nymphaea, a secţiei de ştiinţele naturii, Crisia a devenit singurul anuar al instituţiei în care publicau specialiştii tuturor secţiilor. După 1990 lucrurile au revenit la normal, Crisia redevenind o publicaţie exclusivă a secției de istorie, de largă respiraţie intelectuală, deschisă colaboratorilor din ţară şi din străinătate, ultimele numere surprinzând cu prisosinţă această realitate.
Scopul declarat al revistei este acela de a publica rezultatele cercetărilor de istorie şi arheologie, prin studii şi materiale referitoare în primul rând la judeţul Bihor, dar şi la alte spaţii. Prin valorificarea unor informaţii inedite şi interesante, aceasta şi-a adus o contribuţie importantă la dezvoltarea istoriografiei transilvănene. Materialele prezente în revistă au o dispunere pe epoci echilibrată. În timp, în cei peste 50 de ani de existenţă, Crisia s-a remarcat în primul rând prin constanţă. Puţine publicaţii de gen au avut apariţii anuale atât de sistematice precum anuarul orădean, poate doar Apulum şi Sargetia. Prin aceasta se dovedeşte încă o dată seriozitatea şi predispoziţia spre cercetare a colectivului de istorici al Secţiei de Istorie a muzeului orădean.
Iniţial aceasta nu a fost revista muzeului orădean, ci a Facultăţii de istorie-geografie din cadrul Institutului pedagogic din Oradea, şi l-a avut ca fondator pe istoricul Sever Dumitraşcu.
Primele două numere ale periodicului au apărut sub egida respectivei instituţii, ca urmare a organizării unei sesiuni ştiinţifice intitulate Dacii, istoria şi civilizaţia lor. Aceste prime numere au conţinut, aproape în exclusivitate, lucrările participanţilor la această acţiune. În consecinţă, nu surprinde deloc predominanţa materialelor de arheologie şi de istorie a dacilor.
Cum facultatea orădeană avea deja un un periodic cu oarecare tradiţie, Lucrări ştiinţifice, odată cu numirea profesorului Sever Dumitraşcu în funcţia de director al Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, revista Crisia a devenit publicaţia ştiinţifică a colectivului de istorie de la această importantă instituţie de cultură regională și europeană. Exceptând primele două numere, rubricile permanente au fost, până în 1983, aproape aceleaşi: Studii, Documente, Articole şi Note, Recenzii, Monografii, Bibliografii. Începând din 1984, alături de rubricile deja consacrate ale compartimentului istoric au apărut subdiviziuni noi dedicate etnografiei, artei şi ştiinţelor naturii. După 1990, revista a redevenit exclusiv una de istorie și arheologie, renunțându-se la rubricile dedicate etnografiei, artei și științelor naturii.
Membrii comitetului științific sunt nume importante ale istoriografiei românești și europene: