românăcontact

ISSN: 1016 – 2798, Frequency: annual, CNCSIS Category: B+ (2010)

Search for articles by


colt caseta colt caseta

The Archive of the Crisia magazine


From the following link you can download the abstracts of the articles included in the editions of the last four years of the journal: Abstracts 2008-2011


Number XXXVII, 2007


Editorial Board:


Person responsible for the publications of the Ţării Crişurilor Museum: Dr. Aurel Chiriac

Editorial Board: Sorin Bulzan, Iudita Căluşer, Florina Ciure, Lucia Cornea, Gruia Fazecaş, Călin Ghemiş, Lakatos Attila, Doru Marta, Blaga Mihoc, Gabriel Moisa – editorial secretary, Tóth János

Consiliu ştiinţific:

PhD Prof. Mihai Bărbulescu – Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

PhD Prof. Nicolae Edroiu –Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj Napoca

PhD Prof. Ovidiu Pecican – Universitatea Babeş - Bolyai Cluj-Napoca

PhD Prof. Ioan-Aurel Pop, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

PhD Prof. Doru Radosav – Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

PhD Prof. Gianfranco Giraudo, Universitatea Ca’Foscari din Veneţia

PhD Prof. Francesco Leoncini, Universitatea Ca’Foscari din Veneţia

PhD Prof. Cesare Alzati, Universita Cattolica del Sacro Cuore, Milano

nPhD Prof. László Gróf, Oxford Military College

Dr. György Feiszt, Vas County Archives of Szombathely



Articles:

  1. Călin GHEMIŞ, ISSUES ON PRE AND PROTOHISTORIC AMBER - In memoriam Curt W. Beck
    article language: English, page 7

    DISCUŢII ASUPRA CHIHLIMBARULUI PRE ŞI PROTOISTORIC
    Abstract in:Romanian

    Prezentul studiu prezintă descoperirile de piese din chihlimbar din Transilvania discutate într- n context mai larg. Cea mai importanată descoperire de acest gen din Transilvania este cea din peşterea Cioclovina cu apă (com. Boşorod, jud. Hunedoara), aici alături de pese din chihlimbar fiind descoperite în asociere piese din staniu, bronz, sticlă, os şi „pastă sidefie” precum şi două piese din os. Din punct de vedere cronologic şi cultural aceste descoperiri aparţin intervalului Br.D – Ha A. Majoritatea punctelor cu descoperiri se plasează în aria de răspândire a depozitelor de tip Arpăşel, excepţie făcând depozitul din peştera Cioclovina, atribuit de unii cercetători seriei Cincu – Suseni.

    În denda este prezentată analiza unei mărgele din chihlimbar din peştera Unguru mare efectuată la Vassar Institute – New York, de către regretatul Profesor Curt.W.Beck şi Edith Stouth, concluzia celor doi cercetători este că, piesa din peştarea Unguru mare este de provenienţă baltică. Acest fapt clarifică prvenienţa pieselor de chihlimbar din zona discutată.


    full article (pdf)

  2. Emilian Teleagă - mit einem Beitrag von Nicolae Miriţoiu, DIE AUSGRABUNGEN VON NICOLAE CHIDIOŞAN IN DER LA-TENE-ZEITLICHEN NEKROPOLE VON CURTUIUŞENI/ÉRKÖRTVÉLYES (BIHOR, RUMÄNIEN)* - NICOLAE CHIDIOŞAN ZUR ERINNERUNG
    article language: German, page 23

    SĂPĂTURILE LUI NICOLAE CHIDIOŞAN ÎN NECROPOLA DIN EPOCA LA-TENE DE LA CURTUIUŞENI/ÉRKÖRTVÉLYES (BIHOR, RUMÄNIEN) - IN MEMORIAM NICOLAE CHIDIOŞAN
    Abstract in:Romanian

    În 2006 am documentat nouă morminte inedite din necropola La-Tene de la Curtuiuşeni/Érkörtvélyes, aflată pe duna „Égetõ hegy“, judeţul Bihor, România. Acestea au fost săpate în 1968 de Nicolae Chidioşan care a schiţat planul necropolei şi a stabilit stratigrafia (anexa 1-2).

    Mormintele (de înhumaţie şi de incineraţei în groapă) sunt amenajate în gropi patrulatere sau ovale, orientate spre NV sau spre NE.

    În necropolele de la Curtuiuşeni, Ciumeşti şi Pişcolt vasele de ofrandă nu se găsesc în toate mormintele. Spectru formal al vaselor de ofrandă funerară, uneori într-o anumită combinaţie, diferă de cel din aşezări (fig. 1). În mormintele de la Curtuiuşeni este documentat portul centurilor-lanţ metalic, a fibulele şi a podoabelor inelare.

    Cronologia relativă a descoperirilor funerare La-Tene din bazinul carpatic se raportează la cele patru faze ale necropolei de la Pişcolt (sfârşitul La-Tene B1 – La-Tene C1) şi se bazează pe fibule (fig. 2) şi pe podoabe inelare.

    Unele elemente de port se pot delimita regional. Brăţările din sapropelit Kounov şi centurile din lanţuri duble de fier cu inele de bronz şi catarame în formă de cap de animal (fig. 5) provin din Boemia mijlocie. Podoabele inelare de picior din trei sau patru semisfere goale şi cataramele în formă de suliţă (fig. 3-4) sunt piese de port feminin. Ele reprezintă, la fel ca şi vasele cu toartă depuse ca ofrandă funerară (fig. 8), o dezvoltare specifică bazinul carpatic. Centurile-lanţ din verigi în formă de opturi sunt piese de port feminin răspîndite din Bavaria pînă în bazinul carpatic; în Peninsula Balcanică ele sunt atestate însă în mormite de bărbaţi. În morminte au fost depuse patru tipuri funcţionale: vase înalte, vase cu toartă, castroane şi cupe; vaselor înalte de tip 1 se pot data (fig. 7).

    Varianta completă a acestui articol, inclusiv săpăturilor lui Chidioşan din necropola de la Curtuiuşeni se va publica în Dacia, 52, 2008.


    full article (pdf)

  3. Sever DUMITRAŞCU, IERNATICELE (Tacitus, Historiae, III, XLVI)
    article language: Romanian, page 59

    THE WINTER QUARTERS (TACITUS, HISTORIAE, III, XLVI)
    Abstract in:English

    In this study, the author presents, taking into discussion the role of the winter quarters to the Roman army, according to Tacitus, the role of the Dacian lands, the mountains (the higher pastures in summer) and the marshy lands (the lower valleys in winter) from the left banks of the Danube and Tisa rivers, in the context of their “hijacking” by the Roman expansion. Without pastures in winter, the herds of free Dacia would have been disappeared. The situation became desperate for those whose wealth and power were dependent on the number of the herds, which were taken to pasture in the Carpathian Mountains in summer and on the left banks of the Danube and Tisa rivers in winter.



    IERNATICELE (Tacitus, Historiae, III, XLVI)
    Abstract in:Romanian

    Autorul discută, pornind de la un text al lui Tacitus, contextul stăpânirii Daciei de către Imperiul Roman. Fragmentul ne redă, printre altele luptele duse de daci pentru Dunăre; sincer, limpede şi explicit Tacit afirmă că aceştia au devenit „stăpâni pe ambele maluri ale Dunării”, la care noi adăugăm că ei nu numai că au devenit stăpâni, ci fuseseră stăpânii ambelor maluri ale Dunării. Pentru că, credem noi, cele relatate de Tacitus, sunt de natură nu numai politico-militară, ce acoperă realităţi mai profunde, de anvergură geo-strategică cu implicaţii în înţelegerea mai nuanţată a raporturilor dintre lumea romană şi lumea dacică, în cazul nostru, între domnia lui Augustus şi comanda Imperiului roman de către Traian.


    full article (pdf)

  4. Corina TOMA, REPERTORIU ORIENTATIV AL DESCOPERIRILOR DACICE DE PE TERITORIUL UNGARIEI
    article language: Romanian, page 65

    A MAGYARORSZÁG TERÜLETÉRÕL SZÁRMAZÓ DÁK LELETEK TÁJÉKOZTATÓ JELLEGÛ REPERTÓRIUMA
    Abstract in:Hungarian

    Közleményünkben kisérletet teszünk a Magyarország területérõl származó dák leletek repertóriumának aktualizálására közreadva M. Barbu egy korábban, a Magyar Nemzeti Múzeum gyûjteményi leltárkönyvei alapján összeállított lelõhelylistáját. A viszonylag nagy számban rögzitett régebbi és újabb leletek közül igen kevés esetben ismertek a leletkörülmények. Legnagyobb részük különbözõ gyûjteményekben õrzött szórványlelet. A hiányos adatok miatt jelen írásunkban kizárólag a leletek ismertetésére és a lelõhelyek topográfiai rögzitésére szoritkoztunk.



    A CATALOGUE OF THE DACIAN PERIOD DISCOVERIES FOUND IN THE TERRITORY OF HUNGARY
    Abstract in:English

    The paper represents an attempt to achive a catalogue of the Dacian period discoveries found in the territory of Hungary. The information published along the years on the Hungarian reviews (the well-known articles wrote by M. Párducz and Z. Visy) are improved with new findspots reminded by M. Barbu. His list, based on the Hungarian National Museum’s collections, contains about twenty new sites situated between the Tisza and the Danube, a zone poor in finds until now.

    Despite of great number of Dacian finds (89 sites) which are included in this catalogue, very few pieces are the result of systematic research and the information we have, are widely dispersed. Taking into account the actual researches stage and also the lack of published, is difficult to reflect the chronology of these findings.

    The analysis of the archaeological materials does not present a fully identical picture: one groupe contain only Dacian finds (settlements or isolated finds), another groupe is represented by sites where Dacian and Celtic elements are mixed, and a large groupe presents Dacian materials found in Sarmatian cemetery or settlements. Finnally, is difficult to date Dacian finds, most of them seems to come from the Sarmatian age, but we should reckon material dateable in the LT-age: fully developed Dacian types of objects and the vessels originated from the Vekerzug group (knob-ornamented pots, high-eared cups).


    full article (pdf)

  5. Sorin BULZAN, Alexandru CIORBA, DATE PRELIMINARE PRIVIND NECROPOLA DIN EPOCA ROMANĂ DE LA ŞIMIAN, “GROAPA CU LUT” (SÁRGAFÖLDES GÖDÖR), JUD. BIHOR.
    article language: Romanian, page 77

    SARMATIAN CEMETERY FROM ŞIMIAN “GROAPA CU LUT - SÁRGAFÖLDES GÖDÖR
    Abstract in:English

    In the summer of year 2006 the inhabitants from Şimian founded some roman period artifacts in old known site from “Groapa cu lut” (Sárgaföldes gödör). In November a rescue excavation was maded for protecting very close area situated near by the clay exploitation. The results of archaeological investigations consist in two inhumations graves (N – S oriented) with interesting inventory. From one of this come silver broch, a roman red ware and 105 beads made from glass, amber and carneol. The second was poor in inventory, just some beads. The both graves were disturbed in antiquity and the bones were discovered without anatomical connection, except just little parts form bodies. Maybe from a grave come a grey color bowl and a fibula of Almgren VI 158 type. The cemetery can be dated in the last decades of the second century and first half of third century or all of this century.


    full article (pdf)

  6. Ioan CRIŞAN, CRONOLOGIA ÎNCEPUTURILOR AŞEZĂRILOR MEDIEVALE DIN JUDEŢUL BIHOR ŞI REPARTIŢIA LOR GEOGRAFICĂ PE BAZA DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE
    article language: Romanian, page 89

    THE CHRONOLOGY OF THE EARLY MEDIAEVAL SETTLEMENTS FROM BIHOR COUNTY AND THEIR GEOGRAPHICAL DISTRIBUTION BY THE ARCHAEOLOGICAL DISCOVERIES POINT OF VIEW
    Abstract in:English

    At the beginning of the Middle Ages the most characteristic type of habitat was the rural one. The village, as organizational type of the communities, which replaced the dispersed habitat from the migration period, at the end of the 11th century became a complex social and territorial category. Some researches, historians and archaeologists admit that the settlements mentioned in documents of the 11th century appeared at least one or two hundred years before their first documentary attestation, so they should be from the end of the 1st millennium. The village born through the alignment of the husbandries and the agricultural lands nearby the graveyard and the church, the graveyard being the main element, preceding the church. The presence of this two components, church and necropolis, undoubtedly indicate the existence of a mediaeval settlement, even if is not localized yet. From the last centuries of the 1st millennium and the first centuries of the 2nd millennium until the Tartar invasion in 1241, precincts of village indicated by ceramics, necropolis and mediaeval churches are localized on the territory of 73 localities of Bihor County (see the table).

    The archaeological excavations indicate that Bihor County was relatively well populated between the 8th and 10th centuries. In several situations there are multileveled sites, because of the settlements between 11th and 13th centuries are situated on the placement of some settlements from previous centuries.

    Considering the geographical distribution of the settlements precincts, we should conclude that they are more numerous in the plain territory, both on the higher forested places, and in lower plain, liable to inundation, but with banks like islands. Analyzing the geographical distribution of the documentary attested settlements in Bihor County at the beginning of the Middle Ages to the Tartar invasion in 1241, including the precincts of ones, which weren’t identified archaeologically yet, we can conclude that these are also concentrated in the plain zone (see the annexed maps).

    In the present stage of the researches, we can affirm that at the beginning of the Middle Ages, the plain zone was a well populated space, which was able to support the higher zones, too, with a lower density of population.


    full article (pdf)

  7. Daniela-Monica MITEA, RAPORTURI FEUDALE ÎN CADRUL RELAŢIILOR FRANCO-ENGLEZE (SECOLELE XIII-XV)
    article language: Romanian, page 99

    FEUDAL ASPECTS OF FRANCO-ENGLISH RELATIONS (13TH-15TH CENTURIES)
    Abstract in:English

    The rule of the kings of England, even though within the framework of vassal relations, of vast provinces on (future) French soil, throughout the 13th-14th centuries, has long been a topic of major interest for scholars. Namely the territorial extent and the economic importance of the fiefs, exceeding even that of the king of France’s own estates, calls however for a historical reappraisal of the matter. The conflicts were focused on the concrete, singular and exclusive exercise of sovereignty by both parts, within the legal and political context established by the feudal bounds.


    full article (pdf)

  8. Alexandru SIMON, ANTI-OTTOMAN WARFARE AND ITALIAN PROPAGANDA: THE CRUSADER BACKGROUND OF THE OTTOMAN RAID ON ORADEA IN 1474
    article language: English, page 113

    CONFRUNTĂRI ANTIOTOMANE ŞI PROPAGANDĂ ITALICĂ: CONSIDERAŢII ASUPRA CONTEXTULUI CRUCIAT AL RAIDULUI OTOMAN ASUPRA ORADEI. 1474
    Abstract in:Romanian

    În 1474, trecuseră 10 ani de la ultima acţiune regală ungară majoră împortiva Porţii. În 1464, cea de a doua campanie bosniacă a ui Matia Corvin fusese un succes relativ. În 1468, se ajunsese la un acord ungaro-otoman. Armistiţiul, valabil probabil pentru doi ani, fusese reînnoit la 1470 şi 1472. Negocierile ungaro-otomane din 1473 eşuaseră însă. Ungaria era încă o dată pe curs de coliziune cu Poarta. Vecinul răsăritean al regatului, Moldova, era deja pe acel curs. În schimb, pentru “legătura” teritorială dintre Buda şi Suceava, provincia regală a Transilvaniei, o ciocnire cu Turcul nu era, nici pe departe, o prioritate. Amintirea campaniei devastatoarea conduse de Murad II (1437-1438) ori memoria mai recentelor raiduri otomane în Voievodatul Transilvaniei (de exemplu la 1469 şi 1470), în pofida armistiţiului dintre rege şi sultan, erau încă vii. În 1474, otomanii au prădat puntea administrativă centrală a Ungariei, care lega Buda dev Transilvania. Tensiunile ungaro-otomane crescuseră. Nici Matia şi nici Mehmed II nu reuşiseră să impună, în plan diplomatic, în faţa vecinului său (1472-1473). Dar, după ce Oradea a fost arsă la începutul lui 1474, tensiunea creată în regat de către sultan a depăşit până şi tensiunile anti-huniade apărute, tot în “contexte otomane”, la 1467 şi 1471.full article (pdf)

  9. Florina CIURE, INTERFERENZE CULTURALI VENETO–TRANSILVANE NEL CINQUE–SEICENTO
    article language: Italian, page 141

    INTERFERENŢE CULTURALE VENETO–TRANSILVANE ÎN SECOLELE XVI-XVII
    Abstract in:Romanian

    Lucrarea referitoare la raporturile culturale dintre Veneţia şi Transilvania punctează modalităţile prin care au pătruns şi s-au răspândit în Transilvania influenţele benefice ale Umanismului şi ale Renaşterii. Un prim aspect abordat este cel referitor la studenţii transilvăneni care şi-au desăvârşit formarea profesională la Universitatea din Padova, universitatea Republicii veneţiene, şi care au fost principalii vectori ai difuziunii ideilor novatoare în zonele de origine, unii dintre aceştia remarcându-se prin poeziile şi lucrările publicate în oraşul padovan. Încă din secolul al XIV-lea numeroşi membri ai clerului catolic, ca şi mulţi cancelari şi notari, şi-au făcut studiile la această universitate, în secolul al XVI-lea cei mai mulţi studenţi au frecventat cursurile de drept canonic devenind apoi prepoziţi, canonici sau episcopi; în secolul al XVII-lea preferând medicina, filozofia şi dreptul juridic. Studenţii ardeleni, preponderent etnici maghiari şi saşi, au frecventat cercurile literare ale vremii, atât la Veneţia cât şi la Padova şi, fie că au studiat dreptul juridic, ecleziastic sau medicina, la întoarcerea în patrie au răspândit noile idei şi practici însuşite, iar mulţi dintre ei în calitate de dascăli au împărtăşit din experienţa acumulată celor doritori de cunoaştere. Cursurile Universităţii din Padova au fost frecventate şi de viitoare personalităţi marcante ale vieţii politice transilvănene, experienţa dobândită de acestea fiind un avantaj în cariera lor, prin luarea pulsului vieţii politice veneţiene, putând astfel individualiza cu uşurinţă atitudinea adoptată în cele mai multe cazuri de Republica lagunară, cât şi modul de funcţionare a aparatului administrativ din oraşul dogelui.

    Un spaţiu cuprinzător este acordat analizei activităţii arhitecţilor şi meşterilor veneţieni care au edificat în Transilvania sisteme de fortificaţii şi construcţii edilitare, la chemarea principilor sau în slujba nobilimii locale, cei care au transpus în practică în principat formele arhitectonice şi modalităţile de construcţie tipic veneţiene. Pe lângă arhitecţi, mai mulţi veneţieni sau supuşi ai Serenissimei au rezidat pe lângă curtea princiară transilvăneană, îndeosebi spre finele secolului al XVI-lea când, datorită îndeosebi lui Sigismund Báthory, capitala principatului devenise aidoma curţilor renascentiste europene. Pleiada muzicienilor veneţieni aflaţi în slujba principilor Transilvaniei se deschide cu Giovanni Battista Mosto, conducătorul capelei principelui, şi continuă cu Girolamo Diruta, al cărui Il Transilvano, un tratat pentru deprinderea interpretării la instrumentele cu claviatură, a avut un larg ecou în epocă datorită utilităţii sale dovedite, fiind cel mai important tratat pedagogic referitor la tehnica instrumentelor cu taste. Lucrarea se încheie cu expunerea aspectelor privitoare la circulaţia în principat a cărţilor tipărite la Veneţia şi la prezentarea exemplarelor conservate actualmente în bibliotecile din spaţiul intracarpatic. În bibliotecile din Alba Iulia, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov sau Oradea se păstrează cărţi care au văzut lumina tiparului la Vicenza, Padova sau Treviso, localităţi aflate în cuprinsul graniţelor Republicii veneţiene, însă nu în număr ridicat, deoarece ponderea principală o au lucrările tipărite în oraşul lagunelor. Printre acestea se remarcă o serie de pergamente de origine veneţiană, printre care splendida Promissio ducalis a dogelui Andrea Vendramin (1476) sau manuscrisul despre guvernarea Veneţiei al lui Giovanni Antonio Muazzo, dar şi ediţii veneţiene ale operelor autorilor clasici greci sau latini, cărţi religioase, tratate de filosofie sau medicină, redactate în cea mai mare parte în limba latină, dar nu lipsesc nici publicaţiile în italiană, greacă sau chiar ebraică.

    Vasta arie de difuziune a tipăriturilor veneţiene din Transilvania este o dovadă a fructuoaselor legături bilaterale, datorate în primul rând studenţilor transilvăneni care au studiat la Padova şi care la întoarcerea în principat s-au constituit în adevăraţi promotori ai culturii umaniste în spaţiul intracarpatic.


    full article (pdf)

  10. Petru ARDELEAN, ASPECTE ALE PROBLEMEI ALCOOLISMULUI REFLECTATE ÎN REVISTA BISERICA ŞI ŞCOALA (SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA ŞI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA)
    article language: Romanian, page 159

    ASPECTS OF THE ALCOHOLISM ISSUE REFLECTED IN „BISERICA ŞI ŞCOALA” MAGAZINE (END OF 19TH CENTURY – BEGINING OF 20TH CENTURY)
    Abstract in:English

    The issue of alcoholism brings into discussion a series of themes that one must unveil, themes that, theoretically, sends our debate on an interdisciplinary field. We are guided towards spheres like: medicine, justice throughout delinquency, sociability, morality and religion.

    By the end of the 19th century, “Biserica şi Şcoala” fought against alcoholism too by the raised issues and by presenting the effects of alcohol upon human body. We can also read in it about health problems, morality and religious themes but also about the connection between alcoholism, health and fighting strengh of the army.


    full article (pdf)

  11. Corneliu CRĂCIUN, COMITETUL DEMOCRAT EVREIESC (BIHOR – ORADEA) – ÎNTRE PROMISIUNEA LOIALITĂŢII ŞI EŞUAREA ÎN TRĂDARE
    article language: Romanian, page 173

    LE COMITÉ DÉMOCRATE JUIF (BIHOR, ORADEA) – ENTRE LA PROMESSE DE LA LOYAUTÉ ET LA DÉRIVE EN TRAHISON
    Abstract in:French

    Le C. D. J. (C. D. E.) fut une des formes par lesquelles le Parti Communiste de Roumanie se proposa de contrôler et orienter, a son propre intéret, la population juive du pays. Au temps de son existence (1945 – 1953), le C. D. E. n’a pas réussi a dominer toute la population juive; historiquement, la victoire fut remportée par l’autre orientation: le sionisme. Juste apres la fin de la guerre, le C. D. E. s’impliqua, d’une maniere positive, dans le soutien de la population juive, terriblement affectée par l’application des lois nazies et par la tragédie de la déportation et l’extermination (le probleme des fortunes des juifs morts en déportation, l’assistance accordée aux pauvres, des enfants des régions affamées, des anciens membres des détachements de travail forcé, la libération des prisonniers des camps de l’Union Soviétique, la reprofessionnalisation). Apres, le C. D. E. devint l’instrument de la politique du Parti Communiste de Roumanie, agissant, a sa commande, contre leurs propres coreligionnaires sionistes. A part des quelques aspects positives, le C. D. E. acheva son parcours sous la marque de la culpabilité envers ceux en face des quels il s’engagea de les représenter.


    full article (pdf)

  12. Constantin MĂLINAŞ, INVENTARE DE CARTE ROMÂNEASCĂ VECHE DIN PROTOPOPIATUL BEIUŞULUI LA 1942
    article language: Romanian, page 193

    INVENTAIRES DES VIEUX LIVRES ECCLÉSIASTIQUES ROUMAINES DANS LE VICARIAT DE BEIUŞ, BIHOR, ROUMANIE, 1942
    Abstract in:French

    L’auteur a truové les réponses des eglises du Vicariat orthodoxe roumain de Beiuş, par lesquelles les pretres ont decri les vieux livres de cult, qui se trouvent et s’employent dans l’eglise locale, comme témoignage de l’unité de cult , l’unité culturelle et l’unité de la langue roumaine, le long des siecles. On voit ainci 228 exemplaires des livres liturgiques, éditées entre 1643 – 1866, qui se trouvaient en 28 villages du départament de Beiuş, en 1942.


    full article (pdf)

  13. Gabriel MOISA, TRANSILVANIA IN WESTERN HISTORIOGRAPHY: 1965-1989. SOME CONSIDERATIONS
    article language: English, page 203

    TRANSILVANIA ÎN ISTORIOGRAFIA OCCIDENTALĂ: 1965-1989. CÂTEVA CONSIDERAŢII
    Abstract in:Romanian

    Consideratiile pe marginea temelor şi epocilor abordate de istoriografiile occidentale sunt extrem de interesante. Fiecare dintre acestea îşi are propriile aspecte şi accente pe care le discută în legătură cu Transilvania. Dacă istoriografiile din spaţiul anglo-saxon, mai ales americană şi engleză, sunt interesate de epocile modernă şi contemporană, cele din spaţiul central european, germană îndeosebi, abordează, aproape firesc am spune, aspecte ce ţin de epocile medievală şi modernă, perioade istorice în care Transilvania a fost parte componentă a respectivelor lumi, existând pentru aceasta o oarecare afinitate. În vreme ce germanii au un interes direct în cercetarea Transilvaniei, istoriografiile engleză şi americană răspund unor direcţii de cercetare iniţiate de o serie de institute şi universităţi, Londra, Maryland, Illinois etc., interesate de evoluţia unei Românii postbelice tot mai paradoxale după 1965, căutând explicaţiile acestei situaţii atât în anii interbelici cât şi în secolul al XIX-lea socotit, mai ales de istoriografia americană secolul în care se regăsesc multe din cauzele evoluţiilor contemporane. În întâmpinarea acestor probleme vin o serie de teze de doctorat pregătite în România de cercetători americani şi englezi, Keith Hitchins, Paul Michelson, Katherine Verdery, Frederick Kellog sau Dennis Deletant ale căror cercetări încearcă să lămurească numeroase necunoscute ale istoriei transilvănene şi româneşti în general.

    Istoriografia italiană este un caz aparte în ceea ce priveşte cercetarea Transilvaniei răspunzând unor realităţi comune româno-italiene descinse dintr-o origine şi un fond lingvistic comun. Cercetarea italiană, fie că vine de la Mario Ruffini, Carlo Tagliavini sau de la Cesare Alzati accentuează legăturile comune ale celor două lumi cu un plus de consistenţă şi interpretare la ultimul. Cezare Alzati s-a dovedit un foarte fin cunoscător al realităţilor transilvănene descoperind afinităţi inedite transilvăneano-italiene mergând pe firul unui fond creştin comun. Cercetătorii italieni, cu predilecţie Mario Ruffini, au abordat în ceea ce priveşte Transilvania o serie de chestiuni clasice de istorie politică, fiind în acelaşi timp cea mai constantă prezenţă în câmpul cercetărilor de istorie ecleziastică dintre toate istoriografiile occidentale. O specială atenţie au acordat epocilor medievală şi modernă mai ales Luigi Prosdocimi şi Cezare Alzati. Principalele direcţii de cercetare, validate de numeroase articole, studii şi cărţi ale istoriografiei italiene cu privire la spaţiul transilvănean între 1965-1989 s-au referit la istoria instituţională a bisericii şi la istoria bisericească în ansamblul său, mai ales la chestiuni ce ţin de fondul creştin comun şi de evoluţia bisericii greco-catolice din Ardeal. Se observă o clară translaţie a cercetării dinspre politic spre confesional în intervalul cuprins între anii ‘60-’80, extrem de bogaţi în acest tip de abordări.

    Istoriografia americană şi-a diversificat preocupările între ultima parte a anilor ‘60 şi anii ‘80. Dacă în primii ani ai regimului Ceauşescu cercetarea istoriei Transilvaniei era oarecum simplificată, la fel ca şi în cazul celei italiene, orientându-se cu predilecţie spre abordări de istorie politică, ultimii zece-cinsprezece ani de comunism cunosc îmbogăţirea evantaiului tematic prin cercetările de antropologie, istoriografie sau istoria culturii datorate mai ales unor istorici ca Gail Kligman, Katherine Verdery sau Frederic H. Barth. Istoriografia americană cu al său potenţial inepuizabil a continuat însă, mai ales prin Keith Hitchins, şi investigarea secolului al XIX-lea transilvănean privit prin prisma istoriei naţiunii române şi evoluţiilor acesteia de la începuturile modernităţii şi terminând cu desăvârşirea statului naţional român.


    full article (pdf)

  14. Lucia CORNEA, DATE REFERITOARE LA ISTORICUL CASEI VULCAN DIN ORADEA
    article language: Romanian, page 209

    QUELQUES DONNÉES CONCERNANT L’HISTOIRE DE LA « MAISON VULCAN » D’ORADEA
    Abstract in:French

    L’ouvrage est consacré au bâtiment qui abrite aujourd’hui le Musée Iosif Vulcan d’Oradea. Situé 16, Rue Iosif Vulcan, le bâtiment est classé monument mémorial. Entre 1897 et 1907, cette maison a été habitée par Iosif Vulcan, journaliste et écrivain, membre de l’Académie Roumaine, et a abrité la rédaction de la revue de celui-ci, Familia [La famille], jusqu’en 1906.

    L’adresse de cet immeuble était 14/296b, Rue de la Bénédiction a l’époque.

    L’ouvrage se propose d’apporter quelques précisions concernant l’histoire et le régime juridique du bâtiment. Il s’appuie sur l’étude de l’extrait du Livre foncier et du plan cadastral juridique de l’immeuble, d’anciens plans de la ville, sur l’étude de documents d’archives dont ceux du Musée du Pays des Criş, l’institution coordonatrice du Musée Iosif Vulcan, de la presse locale de l’époque.

    Au fil des années, la rue ou est située la Maison Vulcan a changé de nom plusieurs fois : de Rue de la Bénédiction en Rue Rimanoczi Kalman et ensuite Rue Iosif Vulcan.

    Iosif Vulcan a acheté la maison et le terrain sur lequel elle est construite de David Busch, ingénieur-en-chef de la ville.

    Les époux Vulcan ont donc acheté pour 20.000 florins une partie du terrain qui appartenait a la famille Busch et «la maison du numéro 296, existant déja», propriété enregistrée au nom de Iosif Vulcan et de son épouse, Aurélia Popovici, le 21 septembre 1897. Conformément au plan cadastral juridique de 1887, ce terrain a le numéro topographique 634/1, l’immeuble entier étant inscrit dans le Livre Foncier au numéro 2772 avec l’intitulé «terrain intra-muros a Oradea Olosig».

    Apres la mort de Iosif Vulcan (1907), tout l’immeuble a été enregistré comme propriété d’Aurelia Vulcan.

    En avril 1918, Aurelia Vulcan a vendu l’immeuble, qui a appartenu, par la suite, a plusieurs propriétaires successifs. Enfin, le 15 mai 1964, les propriétaires ont fait don de l’immeuble a l’Etat roumain. Une institution culturelle y a été créée afin de conserver la mémoire de Iosif Vulcan – Le Musée Iosif Vulcan.

    Dans la Section C du feuillet foncier, qui fait mention des différentes charges qui grevent le bien, sont indiquées l’identité du propriétaire et la levée d’hypotheque qui grevait l’immeuble a différentes époques. Cet ouvrage ne mentionne que les charges qui ont grevé l’immeuble pendant la vie de Iosif Vulcan et de son épouse, Aurelia Vulcan, ces renseignements présentant un intéret certain.


    full article (pdf)

  15. Blaga MIHOC, BĂTRÂNUL NAŢIEI
    article language: Romanian, page 215

    NATION’S OLD FATHER
    Abstract in:English

    Now, when we celebrate 100 from the death of the great journalist Iosif Vulcan (1841-1907-2007), we think without any doubt, that his talent, activism and journalism policy served in the first place to first type of “intelighenţia”, and less to the second. Face to the second type he was in a continuous contradiction, as the founder of Romanian Literature Criticism, Titu Maiorescu stetted.


    full article (pdf)



top of the page

colt caseta colt caseta
site map